Prin acest volum, se continuă publicarea jurnalelor lui Rainer Maria Rilke, redactate în tinerețea lui.Jurnalul florentin este cea mai timpurie însemnare autobiografica a poetului, prilejuită de un voiaj în orașul lui Dante, așternută pe hârtie la puțin după 20 de ani. Valoarea lui nu constă doar în impresiile, stările sufletești ori trăirile autorului, ci și în faptul că el dezvăluie câteva dintre conceptele fundamentale, pe care se va sprijini întreaga lui creație ulterioară. El dezvăluie obsesia durabilă a autorului cu privire la destinul său artistic: „Deseori mă cuprinde o imensă nostalgie dupa mine însumi. Știu prea bine, drumul e încă lung.“ Jurnalul de la Westerwede, deși evocă doar un an din existența lui Rilke, dezvăluie o intretăiere de experiențe și de evenimente, precum debutul căsniciei cu Clara Westhoff, dar și lupta cotidiana pentru existență în sensul cel mai propriu al cuvântului. Lipsit de ajutorul financiar patern, el se vede nevoit să-și câștige pâinea printr-o salahoreală istovitoare și deloc artistic măgulitoare la diverse ziare și reviste. Nu lipsesc, desigur, reflecțiile despre artă, văzute ca un modus vivendi: „Arta este un mijloc al indivizilor, al însiguraților de a se împlini pe sine“.
